Programul Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007 – 2013

Granițe comune. Soluții comune. www.ro-ua-md.net

Descriere / istoric Regiune Balti

La nordul Republicii Moldova este situat al treilea, după capitala ţării Chişinău şi municipiul Tiraspol, centru  administrativ industrial şi cultural al republicii - municipiul Bălţi, care până nu de mult a fost reşedinţa judeţului cu acelaşi nume.

Cadrul fizic în cuprinsul căruia este aşezat acest oraş, corespunde unui întins ţinut natural, ceva mai jos decât regiunile vecine, numit de geografi  câmpia Bălţilor Localitatea  este aşezată la confluenţa Reuţelului cu Răutul, la 138 km la nord de Chişinău la o distanţă aproape egală de  râurile Prut şi Nistru, la  o altitudine de 102 m.d.m, 47, 76º  - latitudine nord şi 27,91º  - longitudine est.  Suprafaţa  - 7800 ha. În anul 1994 oraşul a primit statut de municipiu, în componenţa căreia intră localităţile Sadovoe şi Elizaveta În municipiu sunt 370 de străzi, lungimea cărora este de 220,7 km. Clima este temperat continentală.

Oraşul este bogat în zone verzi.

Populaţie -149,100 locuitori. Structura populaţiei pe naţionalităţi: 54% moldoveni, 24% ucraineni, 19% ruşi, 3 % altele

REPERE ISTORICE

Spre deosebire de alte localităţi – Bălţi ca aşezare omenească  bine închegată (târg) intră târziu  de tot în istorie.  Ca şi multe alte localităţi  are şi oraşul nostru o legendă ne argumentată ştiinţific, referitoare la prima atestare, când se confundă localitatea noastră cu localitatea Beliz din Ucraina, iar anul 1421 este considerat drept prima atestare. 

Prima atestare documentară se referă la 4 octombrie 1620, când „detaşamentele polonezilor au înaintat mai departe şi noaptea au ajuns la satul Catranâc, iar pe la amiaza zilei de 4octombrie  - la râul Răut lângă satul Bălţi” (Expediţia de la Ţuţora a hatmanului Julkevici).

Mai există menţionări despre trecerea prin Bălţi  a mai multor călători străini:

  • 21 aprilie 1651 prin Bălţi spre Iaşi trece stareţul rus Arsenie Suhanov;
  • 26 august 1652 Timuş Hmelniţki trece prin Bălţi spre Iaşi după domniţa Ruxanda;
  • 2 ianuarie 1657 călătorul Gotthard Wefling  merge la Soroca prin Bălţi;

În timpul Campaniei de la Prut din 1711, la Bălţi, au fost adunate provizii şi muniţii, care n-au fost utilizate. După eşecul de la Stănileşti, în drum spre Rusia,  fiind  întovărăşit de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei,  ţarul rus Petru I a făcut scurt popas la Bălţi. Deoarece era urmărit de duşman, retrăgându-se a lăsat la Bălţi  toată averea războiului, Aflând despre acest fapt, hoardele tătare au năvălit asupra localităţii, au  jefuit-o şi au incendiat-o. Soarta localităţii era aceiaşi ca şi a Hotinului şi Sorocii, căci de câte ori aceste două cetăţi erau ocupate de străini, Bălţiul era jefuit şi devastat,

În 1766, după izgonirea tătarilor, domnul Moldovei Alexandru Ghica dăruieşte o jumătate din pământurile din lunca Răutului a  mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi, iar cealaltă jumătate fraţilor negustori Alexandru, Costache şi Iordache Panaite.

Datorită acestor fraţi localitatea se dezvoltă mai rapid.

La sfârşitul sec. XVIII începutul sec XIX teritoriul Imperiului Rus se lărgeşte în urma războaielor purtate cu Imperiul Otoman.   În 1789 Imperiul Rus se lăţeşte până la Nistru. Războiul ruso-turc din1806-1812 se încheie cu semnarea păcii de la Bucureşti în urma căreia teritoriul dintre Nistru şi Prut numit mai târziu Basarabia este anexat la Rusia.

O banală  împrejurare a făcut ca localitatea Bălţi să obţină statut de oraş. După terminarea războaielor napoleoniene, în anul 1818  ţarul Alexandru I inspectează teritoriile  anexate de curând. În ziua de 19 aprilie,aflându-se în drum de la Hotin spre Chişinău, rămâne pentru o noapte   la Bălţi, care se afla la jumătatea acestui traseu. Între timp au sosit din capitala imperiului curieri, care i-au adus vestea despre naşterea  unui nepot (viitorul ţar rus Alexandru II-lea) şi în cinstea acestui  important eveniment din familia Romanov, acordă printr-un ucaz împărătesc localităţii  Bălţi statutul de oraş. 

În rezultatul reformelor administrative efectuate de administraţia rusească în nou creata gubernie Basarabia,  Bălţiul devine reşedinţa judeţului Iaşi ( din 1867 se va numi Bălţi), ce creează premise favorabile pentru tansformarea localităţii într-un important centru administrativ, comercial şi cultural în toată partea de nord a  Basarabiei.

Stema oraşului Bălţi a fost întocmită în baza stemei ţinutului Iaşi şi aprobată printr-un ucaz imperial la 25 martie  1826. Ea reprezenta: pe un scut roşu un cap de cal de argint orientat spre dreapta. Despre stabilirea stemei în ucazul imperial se explica în următorul mod: "Stema veche a ţinutului Iaşi reprezintă  un cal întreg, dar deoarece până acum numai o parte din acest judeţ s-a alipit la Imperiu, apoi, în amintirea acestei despărţiri în două, s-a fixat noul desen, care reprezintă numai capul animalului trunchiat". Explicaţia heraldică prin urmare nu cere comentarii 

POPULAŢIA

Către mijlocul sec. XIX în Bălţi locuiau circa 6 mii de oameni. Conform datelor recensământului din 1892 erau deja  11 118 locuitori, dintre care 5 968 bărbaţi şi    5 130 femei, iar în 1897 -22 mii de suflete.  După confesiuni populaţia oraşului Bălţi arăta în modul următor: Ortodocşi (2 730 persoane), Catolici (129), Armeni (225), Ruşi (lipoveni) (211), Evrei (7 143). Creşterea populaţiei se datora exclusiv imigrării, graţie politicii ţariste de colonizare a Basarabiei . 
Şi datele statistice oficiale  ne demonstrează această teză prin raportul de egalitate dintre natalitate şi mortalitate. După o statistică rusească din 1888 moldovenii formau 85 la sută din toată populaţia judeţului, alcătuită din 147.438 locuitori.

Încă de la  sfârşitul sec. XVIII în oraş s-a constituit comunitatea armenilor, polonezilor şi germanilor,   apar coloniştii bulgari, iar în a doua jumătate a sec. XIX se constituie şi comunitatea izraelită alcătuită în mare parte din evrei veniţi din Polonia , Austro-Ungaria şi chiar din Spania.  

DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ

Spre mijlocul sec. XIX (1845) a fost elaborat  primul plan  perspectivă de dezvoltare a oraşului. Centrul este considerat biserica ortodoxă Sfântul Nicolae (1795). Pe plan sunt marcate: piaţa agricolă, piaţa pentru animale, conacele boerilor Catargi, sinagogile, biserica catolică. Se planifica construcţia unei biserici ortodoxe, alături un han, închisoarea, spitalul militar, 3 cimitire dintre care unul evreiesc, poşta , poduri peste râurile Răut şi Reuţel 
La sfârşitul sec. XIX oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case construite  din piatră,  lemn sau lut. Edificii publice sunt trei: un spital militar pentru 160 paturi, închisoarea şi cazarma cu magazii. În oraş era o singură biserică ortodoxă, una catolică, una pentru ruşii lipoveni, o sinagogă şi 7 case de rugăciune evreieşti, 25 dughene de piatră şi 265 prăvălii din scânduri. De aceea oraşul era pârjolit deseori de  incendii Aşa în 1860 localitatea a fost complet distrusă de un incendiu catastrofal, iar în 1882 a ars aproape tot oraşul. Construcţii solide în acea perioadă oraşul n-are cu excepţia casei familiei Catargi şi un mare pod de piatră peste r.Răut. În anul 1856 oraşul este vizitat de către împărăteasa Maria Alexandrovna, în amintirea căreia s-a înfiinţat grădina publică (azi parcul pentru copii “Andrieş”)

Devenind un centru de colectare a cerealelor, este racordat la reţeaua căilor ferate menite să transporte grânele la Odesa.  Construcţia căii ferate  a început în 1892, iar în anul următor  pleca spre Ocniţa prima garnitură de tren, mai apoi prin Ungheni oraşul a fost legat de Chişinău şi Odesa.

În oraş se organizau iarmaroace, expoziţii unde se vindea – cumpăra producţia locală. (De remarcat în special comerţul cu vite; Anual au loc nu mai puţin  de 11 iarmaroace pe an, iar de Sf. Ilie se organiza un mare bâlci. Mare parte din vitele şi caii comercializaţi aici erau  exportate în Europa, mai cu seamă în Imperiul Habsburgic şi Polonia).

Prima expoziţie la Bălţi a avut loc în august 1909. După această expoziţie zemstva locală a decis organizarea lor cu regularitate. Expoziţiile erau succedate de un carnaval, show-uri de noapte, curse de cai – o distracţie pentru populaţia locală Mai târziu expoziţiile au continuat şi în perioada interbelică, fiind organizate sub patronajul regelui.